Mai ţineţi minte ce procese de conştiinţă îmi făceam acu ceva vreme când vă spuneam despre “săraca tanti” de la saracul chioşc de la metroul Dristor? Foarte bine, puteţi să uitaţi.

Afirmaţie:

Ooo, I’m so fucking glad că aurolacu ăla sau ce naiba era i-a furat toată cutia cu MM!

Explicaţie:

Azi am zis să îmi iau ceva bun în drum spre casă şi aleg chioşcul cu pricina. Tanti  – acolo, la geam. Cer un Kinder Bueno, îi dau hârtie de 10. Porneşte spre mine cu doo hârtii de 1 leu, una de 5 lei şi o monedă de 50 bani. Numa că pe drum se răzgândeşte şi pune la loc hârtia de 5 lei. Adică de ce să mă coste pe mine un Kinder Bueno doar 2.5 lei?! Să mă coste triplu, zic!

Mă uit la ea, aştept. Nimic.

- Hmhm, v-am dat 10.

- Mi-aţi dat 5

- Greşit, eu nu am hârtii de 5 [observaţi logica mea imbatabilă ]

- Ba da, uitaţi, asta mi-aţi dat, zice ea fluturând hârtia de 5 pe care s-a făcut că o uită.

Mă uit la ea şi zic

- 10.

Se lamentează, începe să zică că nu îi plac chestiile astea, că ce, acu e şi nebună?!

Femeie, din partea mea:

1. Nu îţi plac, nu le face

2. Da. (EŞTI nebună)

3. Mu*E

Asta pentru că acum sunt calmă. Acolo m-am răţoit la ea, femeia mi-a dat banii, mi-am luat căcatu de Kinder şi m-am cărat.

Întrebări/ concluzii:

1. Chiar am faţă de copil retardat pe care îşi permite orice proastă Nf de la metrou să îl fraierească? (Nu răspundeţi)

2. Astea chiar cred că le merge?

3. Oare nu a reuşit încă să acopere gaura lăsată la buget după furtişagul de MM?

4. Oare nenea care i-a furat cutia aia cu MM e un fost client înşelat care a venit să îşi facă dreptate?

5. De ce am atâţia draci după chestii de genu asta şi de ce, dar de ceee le plănuiesc moartea apoi? Adică venisem şi eu fericită şi mega obosită acasă, sperând să am un somn liniştit şi adânc după pseudo somnul de az-noapte în urma unui cappuccino super cappuccino cu 5 linguri de daaaaaa, cappuccino … şi poc! Supărare! Îmi creşte tensiunea!!!

Vai, dar vai, eu am un plan finuţ de răzbunare dar aştept părerile voastre!

Cum se poate educa o astfel de proastă HOAŢĂ şi cu gura mare?!?! (exludem înjurăturile pe care chiar îmi propun să i le adresez de fiecare dată când am ocazia) Adică e clar că tot tu ieşi ăla răul dacă ai jenă de cei din jur şi nu urli şi te dai cu capu de toate uşile, nu? Adică tot ea e aia bună şi corectă, nu? Dar mai am o întrebare: DE CE te pretezi la căcaturi d-astea?! Dacă eram, întâmplător, o aia de la liceu, din provincie, şi 5 leii ăia erau toţi banii tăi de mâncare până mâine, ăăă? Acum clar, exagerez, dar de când sunt şi eu săracă parcă aş începe să cred toate scenariile cerşetorilor care au 7 fraţi acasă

Zee end.

PS: Ca de fiecare dată, ca să ştie lumea de cine să se ferească, dau detalii: tanti se află în chioşcul de la Dristor 2, cel de lângă patiserie. E blondă, creaţă (cred) şi are ochelari. Are veo 40 şi de ani. Şi e proastă. AAAAAAAA!!! (spume continue)

Zi end

Azi scriu siropos pentru că d-abia mi-am băut cafeaua, iar cafeaua din agenţie îmi dă o stare dubioasă de Taz în călduri (combinat cu chestii mooshy, bineînţeles, ca să mă fac de ruşine că am şi a human side).

Mda.

Azi mă gândeam aşa, după o mică incursiune în trecut, dar şi amintindu-mi de diferite posturi de pe alte bloguri (da, da citesc şi ALTE bloguri! Păzea! Şi blogul TĂU poate fi luat în vizor! Sună acum! … wtf) şi discuţii… deci mă gândeam la relaţii. Bleah.

Păi până acum eram praf şi mă oripilam la orice veste cum că Blabla şi-a tras-o cu Blaaaa, deşi era însurat. AAAAAAAA! Stupoare! A doua zi aflam ca Xuleasca şi-a tras-o cu un NoName chiar dacă era logodită. Iiiiihhh!!! A treia zi deja eram imună la vestea potrivit căreia chiar BzzztBzzzt a făcut nesimţenii cu un Însurat.

Şi vai, ce nenorociţi şi vai săracii oameni înşelaţi şi dă-i în sus şi-n jos că ce lume de rahat.

Now I’ve given it a thought. Nu mare, ca să nu îmi obosesc creierul.

După ce m-a apucat a Suspiciune frenzy şi mi se părea că orice secundă pe care o are bărbatu liberă o petrece cu cine găseşte (iertare, iertare, mintea îmi fusese răpită!!!) , m-am potolit instantaneu şi am zis aşa:

Bă! Dacă mă agit şi fac pe detectivu nu rezolv nimic. Dacă dau telefoane peste telefoane, îmi fac gânduri negre şi alte rahaturi NU REZOLV NIMIC. Dacă vrea cu adevărat SĂ, păi atunci O SĂ.

Ideea e că nu are rost să îl alergi, oboseşti, enervezi cu paranoia ta. Make him stay for whom u are. Mdea, nimic nou. Dar pentru mine e o cu totul altă perspectivă. Nu mă mai lamentez când văd că alimentaristele fac conversaţie cretină cu inserţii de giggles cu el; că vecinele i se prezintă fără să uite a preciza la ce etaj stau şi eventual între ce ore le poate găsi acasă; că femeile de la evenimentele la care I attend adoptă imediat the Pitzi face (buze ţuguiate, ochi genoşi, clipicioşi ). Adică for fuc*’ s sake, so what?!

As funny as it may seem, acum mă amuz copis pe tema asta.

Bla bLa all in all am hotărât să grow up and see things aşa cum sunt.

Ştiu că nu aţi înţeles nimic, chiar eu sunt în dubii la recitirea acestui post, dar mă gândesc că nu are rost să îl şterg: o prinţesă nu e numai sclipitoare şi minunată, ci şi proastă şi căzută în dragoste. [insert giggle]

Plecăciuni!

LATER EDIT: Am uitat să precizez că nu încurajez the institution of cheating, aşa că dacă ceva, vai şi-amar când/ dacă aflu! >:)

NEW ISSUE!!!

SPĂLAT DE VASE în Jurnal de logodnică!

Enter now!!! (mi-e lene să pun click, aşa CĂ CĂutaţi pe bara de sus a jurnalului)

Băh, vouă vi se pare normal să cauţi 3 sferturi de oră o sală de curs?! O sală ascunsă într-o clădire dubioasă şi aproape părăsită, o sală la subsol? O sală pe drumul căreia te gândeşti că poate e caterincă tot şi la un moment dat o să sară o gaşcă de unii care să îţi fure banii de pacheţel?!

Eh!

Azi am căutat o mie de ani o sală pe str. Transilvaniei.

Se vede că nu am fost singura derutată. Am fost numa vreo 5 prezenţi. Wee hee!

So… signs, anyone? Explanations? Maps pls?

Am primit cu interes ideea, astăzi, 14 octombrie 2009.

Prinţesa face orice pentru faimă, iar ţinerea unui astfel de jurnal, fie şi pentru păstrarea unui singur fan (care a promis că se şi abonează la newsletter ) nu pare un preţ prea mare de plătit pentru şlefuirea aurei unei prinţese decăzute!

Aşadar, vă invit să verificaţi cât mai des rubrica Jurnal de logodnică, de pe bara – meniu a acestei pagini.

Multe chestii veţi afla despre cum se ţine o gospodărie

Plecăciuni!

Băh, sunt o mică întreţinută!

De ziua mea plec la Londra şi tot ce trebuie să fac este să stand there and look pretty.

Da, bă, ăsta e un smol ghift from ză socrii, gad bles dem

Ştiu, mai e până atunci, s-ar putea să nici nu am note destul de bune sau proper behaviour şi să nu mai merit , da lăsaţi-mă să mă bucur!

Iupiiii!

Acum că m-am bucurat continui să urmăresc ştiri cu şi despre guvern- Oooohhh, the joy! The orgasm!

Am decis să nu mai mănânc dulciuri. Chestie de ambiţie, cică. Nu mi-am impus termen, but I gotta do it. Ce sa mai ziC CĂ CU sănătatea nu stau strălucit acum, deci decizia mea e binevenită.

Poveste:

De o lună încoace (de când am conştientizat eu, that is) am început să fac tratament cu M&M Şi dă-i cu MM în sus, cu MM în jos, o pungă mică azi, de poftă, că nu mai mâncasem de o mie de ani, o pungă mare mâine, că ce bune au fost alea de azi, poimâine MM în loc de mesele principale şi poC! ete prinţesa cu greaţa după ea, cu picioarele înfăşurate barbar în blugii care nu o mai încăpeau, cu buzunarele goale şi aşa mai departe.

Varianta adevărată a poveştii:

Se făcea că duminică dimineaţa, după ce sâmbătă noaptea bălise în secret după MMs dar nu mai avea de unde să le achiziţioneze, prinţesa e fericită că găseşte, la metrou, în drum spre munca ei eternă şi neaducătoare de satisfacţii – un chioşc deschis! (holy light)

eh!

şi se apropie ea mulţumită de acesta, plescăind de poftă încât descoperise deja colţul cu MM, îndreptând mâna spre portofel. se gândeşte mai bine că defapt e duminică şi toate alimentarele comuniste din jurul muncii sunt închise şi decide  să mai caute ceva de grojdit. pentru că are creierul destul de mic şi informaţia (şi aia puţină) circulă repede prin el, prinţesa nu stă mult pe gânduri şi alege eternele sărăţele (crochete) cu susan, aceleaşi pe care le prestează de vreun an, bag de seamă.

În timpul acesta, când prinţesa pregătea banii, cu rugămintea de “O pungă de MM, vă rog!” în gât, ete că vine un bărbat semi aurolac şi, foarte calm dealtfel, ia toata cutia cu MM şi pleacă. Cu toată, frate!!!

Rămân ca proasta, uitând să reacţionez.

Bre, o fi vreun cunoscut de p-aci de pleacă aşa calm, îmi zic. Nu fuge, nu nimic. Menţionez faptul că vânzătoarea făcea curat în chioşc şi vedea toată întâmplarea cu fundul.

Eh, şi până mă prind că ăla furase defapt cutia cu bombonele miraculoase, ia-l de unde nu-i! eu mi-am comandat pachetul cu sărăţele şi am plecat, muţumind frumos şi urând o zi bună, fără să trâmbiţez nimic.

Ce să zic că mi-am făcut procese de conştiinţă ceva vreme! Dar mi-a şi venit să fug după nenea aurolacu’ milogindu-mă pentru o punguţă, măcar una.

Blah! Deci!

1. sunt cetăţean ne-model

2. mă prind greu de unele chestii

3. dependenţa de dulciuri trebuie tratată!

Concluzii din pom, direct din puţul gândirii, de la prinţesa LAŞĂ către poporul ei umil.

Plecăciuni!

aaaaah, de mult nu am ami avut un weekend aşa bun şi total neproductiv! când îmi amintesc … aproape că pocnesc de mândrie dar cred că şi de ruşine că nu am făcut nimic, dar absolut nimic, toate cele două zile!

numai az’noapte m-a apucat un fel de regret şi foarte, dar foarte puţină ruşine şi am băgat la spălat haine cât pentru 3 maşini (mai avem încă pe atâtea numa ca să eliberăm sufrageria de tirania lor), apoi am şters prafu şi am făcut curat prin biblioteca-mega biblioteca-comunistă, iar pentru azi Hârciogu are task să dea cu aspiratorul (după ce ieri cică a spălat vasele, deşi pe cele din sufragerie  – care erau multe – s-a făcut că le uită). Eu ştiu că nu o să dea, dar mă mulţumesc şi cu faptul că o să ducă al nu-ştiu-câtelea transport de gunoi din bucătărie şi că o să golească aspiratorul.

De restul cred că mă ocup eu azi, că tot termin devreme şi iar rămân singură acasă până mâine Cleaning frenzy!!!

Vreau o vacanţă, băăăhhh! Să stau degeaba mai mult, mai mult!

PS: Azi mă apucase groaza când mi-am amintit că defapt nici nu am terminat bine cu licenţa şi acum GATA, iar examen de rahat – dizertaţia, that is. Mă îngrozeam că iar nu am temă de cercetare şi iar o să mă strofoc o mie de ani să găsesc ceva special, ca de obicei, geez :I

Cred că închei aici, că iar mă lamentez aiurea şi geekish

Dragii mei doi fani (ciudat, vă ştiu şi numele şi prenumele ),

Există un moment în viaţa fiecărei prinţese bâjbâite, oricât de laşă şi decăzută ar fi ea, să îşi găsească un fraier care să o suporte, teoretic, toată viaţa. Ba mai mult, să împartă cu ea averile, să o ducă prin ţinuturi de neimaginat, să o pună la procreat

Eh!

Prinţesa decăzută şi laşă şi-a găsit fraierul sau mai degrabă el şi-a găsit fraiera (am dres-o, sunt o diplomată ) aşa că pam!pam! – nuntă mare în regat fi-va. Mbine, nu se ştie când şi oricum nu sunteţi invitaţi pentru că prinţesa e atât de decăzută încât crede că o să împrumute hainele cele noi ale împăratului (the story) sau o să o pună la treabă pe sora celor 12 (parcă) fraţi-lebede. Mai bine zis, e/ o să fie în c*** gol! Ce să mai zic CĂ COmpania în care lucrează a decis tăierea veniturilor tuturor în schimbul unor zile libere pe care practic nu le putem presta pentru că oricum suntem prea puţini şi aşa şi dăm pe brânci pentru bucuria altora şi educaţia aleasă a odraslelor lor.

Aaaa! Dar nu, Prinţesa nu se va mai lăsa antrenată în această tristă amintire.

Aşa.

Pentru vizionarea inelului, cei interesaţi sunt invitaţi să îşi facă o programare prin completarea următoarei fişe:

Nume:

Poreclă:

Ţinut:

Darurile pe care le veţi aduce cu ocazia vizitei (bifaţi):

• bani (acceptăm şi bonuri de masă)
• proprietăţi imobiliare
• autovehicule
• propunere de preluare a unei echipe de fotbal pretigioase, fără datorii
• bonuri pentru călătorii
• bărbaţi
• altele (precizaţi)

Data şi ora la care doriţi să aibă loc vizionarea:

Aştept! (mai ales darurile)

Şi vă rog, nu urlaţi felicitări sau înjurături, nu vreau ca admiratorii secreţi să izbucnească în plâns.

Plecăciuni

Cum am venit din concediu au năvălit toate dintr-o dată!

Hârciog cu salariul la jumătate, eu cu 5% luat, chiria care nu a scăzut, muncă cât pentru 4 la Mfx, iar oferit training de la ţară pe ce facem şamd.

Ce să mai zic de nuntă! O, Doamne, nuntA!

Am găsit rochii d-abia joi seara (vineri plecam din oraş), când am pornit şi în căutarea pantofilor. Ciudat! 40-urile îmi săreau din picioare când mergeam (că nuuuu, nuuu, Prinţesa Decăzută nu putea fără tocuri de piţipoancă!), iar pe 39 abia dacă le puteam înfige în picior. Mi-am luat, într-un final, nişte pantofi clasici, frumuşei, care merg foarte bine daca nu porţi haine ) – dar pe care nu îi pot purta cu dres pentru ca îmi alunecă piciorul din ei – şi în care mi-am îndesat pernuţe dă silicon sau ce naiba îs alea (Party Feet, de la Scholl) pe care am dat o avere (mai exact 30 de lei), pernuţe gen plăsturei ca să mai preia din şoc şi vată, ca să nu mai fie aşa larg şi mna! Mă gândesc serios să îi duc înapoi, că oricum i-am ţinut în picioare mai puţin de juma de oră (şi asta în biserică) şi să îi trade cu un 39, măcar am speranţa că se vor lăsa la un moment dat.

Mda. Ce să mai zic că a trebuit să plec separat de Hârciog (căruia i-au schimbat subit programul muncitoresc), să alerg apoi prin tot Braşovul după un coafor, cu 2 ore înainte de nuntă (la care nu puteam întârzia, dar am facut-o ). Coaforul l-am găsit într-un mall. Am ordonat tipului care se ocupa cu coafatul să îmi facă nişte bucle mega bucle minunate, care să nu se lase, caci, nu-i aşa, aveam de gând să petrec toată ziua şi toată noaptea. Sanchi, ştiam oricum că pe mine nu mă ţin coafurile, am sperat numai să îmi fac o intrare buclată la biserică.

… which I did. După jumătate de oră aveam partea dreaptă buclată still, în stânga îmi atârna nişte păr drept. Până la ora 18 deja coafura mea consta in straight, weird hair.

Ce să mai zic că la 10 juma deja nuntitul se încheia pentru mine, pentru că Hârciogul, nedormit de 36 ore, deja nu mai înţelegea ce i se vorbea. Şi eu care tocmai ce mă încălzisem după nişte martini, vodcă, vin şi alte alea şi mă pregăteam de alte hore longevive! Spăşită şi cu lacrimi amare că nu voi apuca să manânc din tort, am însoţit Hârciogul la locul de cazare. Nuntaşii au crezut, probabil, că ne-am retras să facem sex (aşa cum mi-a zis o tanti a doua zi dimineaţă). Adevărul era că la 11 noi dormeam ca porcii.

Apoi la muncă suntem doar două. Mă rog, trei, dar  nu se pune încă – we have a slow learner. Suprinzător cum de am avut timp să scriu postul ăsta! Dar cu siguranţă voi plăti pentru el )

Mda, şi mai am şi nişte comenzi pe care ar fi trebuit să le onorez de acu o mie de ani, în weekend-ul ăsta prestez iar târg (deci vă aştept) şi sper din suflet să nu plouă, cuz I wanna sell.

Când m-am apucat de postul ăsta, eram sigură că am mai multe de zis.

A, da, vroiam să zic că am ajuns să fiu geloasă pe aurolacul din faţa sediului care, în fiecare dimineaţă când eu deja mă duc să îmi fac cumpărăturile pentru micul dejun de la alimentara comunistă, doarme ca un porc, pe o saltea infectă, învelit într-o pătură jegoasă, sub un tir. Somnul lui pare aşa dulce, iar eu îmi imaginez somnul la mine în pat, înfofolită în plapuma bună (nu aia înţepăcioasă, that is), cu geamurile toate deschise, cu răcoare şi umbră în cameră. Ooooo, cel mai bun somn!!! :X

Am băut cafea, deci purced către un loc pe care îl vizitez destul de rar. Dar şi când o fac!

Plecăciuni! )