Băh, sunt o mică întreţinută!
De ziua mea plec la Londra şi tot ce trebuie să fac este să stand there and look pretty.
Da, bă, ăsta e un smol ghift from ză socrii, gad bles dem 
Ştiu, mai e până atunci, s-ar putea să nici nu am note destul de bune sau proper behaviour şi să nu mai merit , da lăsaţi-mă să mă bucur!
Iupiiii!
Acum că m-am bucurat continui să urmăresc ştiri cu şi despre guvern- Oooohhh, the joy! The orgasm! 
Am decis să nu mai mănânc dulciuri. Chestie de ambiţie, cică. Nu mi-am impus termen, but I gotta do it. Ce sa mai ziC CĂ CU sănătatea nu stau strălucit acum, deci decizia mea e binevenită.
Poveste:
De o lună încoace (de când am conştientizat eu, that is) am început să fac tratament cu M&M Şi dă-i cu MM în sus, cu MM în jos, o pungă mică azi, de poftă, că nu mai mâncasem de o mie de ani, o pungă mare mâine, că ce bune au fost alea de azi, poimâine MM în loc de mesele principale şi poC! ete prinţesa cu greaţa după ea, cu picioarele înfăşurate barbar în blugii care nu o mai încăpeau, cu buzunarele goale şi aşa mai departe.
Varianta adevărată a poveştii:
Se făcea că duminică dimineaţa, după ce sâmbătă noaptea bălise în secret după MMs dar nu mai avea de unde să le achiziţioneze, prinţesa e fericită că găseşte, la metrou, în drum spre munca ei eternă şi neaducătoare de satisfacţii – un chioşc deschis! (holy light)
eh!
şi se apropie ea mulţumită de acesta, plescăind de poftă încât descoperise deja colţul cu MM, îndreptând mâna spre portofel. se gândeşte mai bine că defapt e duminică şi toate alimentarele comuniste din jurul muncii sunt închise şi decide să mai caute ceva de grojdit. pentru că are creierul destul de mic şi informaţia (şi aia puţină) circulă repede prin el, prinţesa nu stă mult pe gânduri şi alege eternele sărăţele (crochete) cu susan, aceleaşi pe care le prestează de vreun an, bag de seamă.
În timpul acesta, când prinţesa pregătea banii, cu rugămintea de “O pungă de MM, vă rog!” în gât, ete că vine un bărbat semi aurolac şi, foarte calm dealtfel, ia toata cutia cu MM şi pleacă. Cu toată, frate!!!
Rămân ca proasta, uitând să reacţionez.
Bre, o fi vreun cunoscut de p-aci de pleacă aşa calm, îmi zic. Nu fuge, nu nimic. Menţionez faptul că vânzătoarea făcea curat în chioşc şi vedea toată întâmplarea cu fundul.
Eh, şi până mă prind că ăla furase defapt cutia cu bombonele miraculoase, ia-l de unde nu-i! eu mi-am comandat pachetul cu sărăţele şi am plecat, muţumind frumos şi urând o zi bună, fără să trâmbiţez nimic.
Ce să zic că mi-am făcut procese de conştiinţă ceva vreme! Dar mi-a şi venit să fug după nenea aurolacu’ milogindu-mă pentru o punguţă, măcar una.
Blah! Deci!
1. sunt cetăţean ne-model
2. mă prind greu de unele chestii
3. dependenţa de dulciuri trebuie tratată!
Concluzii din pom, direct din puţul gândirii, de la prinţesa LAŞĂ către poporul ei umil.
Plecăciuni!
aaaaah, de mult nu am ami avut un weekend aşa bun şi total neproductiv! când îmi amintesc … aproape că pocnesc de mândrie dar cred că şi de ruşine că nu am făcut nimic, dar absolut nimic, toate cele două zile!
numai az’noapte m-a apucat un fel de regret şi foarte, dar foarte puţină ruşine şi am băgat la spălat haine cât pentru 3 maşini (mai avem încă pe atâtea numa ca să eliberăm sufrageria de tirania lor), apoi am şters prafu şi am făcut curat prin biblioteca-mega biblioteca-comunistă, iar pentru azi Hârciogu are task să dea cu aspiratorul (după ce ieri cică a spălat vasele, deşi pe cele din sufragerie – care erau multe – s-a făcut că le uită). Eu ştiu că nu o să dea, dar mă mulţumesc şi cu faptul că o să ducă al nu-ştiu-câtelea transport de gunoi din bucătărie şi că o să golească aspiratorul.
De restul cred că mă ocup eu azi, că tot termin devreme şi iar rămân singură acasă până mâine Cleaning frenzy!!!
Vreau o vacanţă, băăăhhh! Să stau degeaba mai mult, mai mult!
PS: Azi mă apucase groaza când mi-am amintit că defapt nici nu am terminat bine cu licenţa şi acum GATA, iar examen de rahat – dizertaţia, that is. Mă îngrozeam că iar nu am temă de cercetare şi iar o să mă strofoc o mie de ani să găsesc ceva special, ca de obicei, geez :I
Cred că închei aici, că iar mă lamentez aiurea şi geekish
Dragii mei doi fani (ciudat, vă ştiu şi numele şi prenumele ),
Există un moment în viaţa fiecărei prinţese bâjbâite, oricât de laşă şi decăzută ar fi ea, să îşi găsească un fraier care să o suporte, teoretic, toată viaţa. Ba mai mult, să împartă cu ea averile, să o ducă prin ţinuturi de neimaginat, să o pună la procreat
Eh!
Prinţesa decăzută şi laşă şi-a găsit fraierul sau mai degrabă el şi-a găsit fraiera (am dres-o, sunt o diplomată ) aşa că pam!pam! – nuntă mare în regat fi-va. Mbine, nu se ştie când şi oricum nu sunteţi invitaţi pentru că prinţesa e atât de decăzută încât crede că o să împrumute hainele cele noi ale împăratului (the story) sau o să o pună la treabă pe sora celor 12 (parcă) fraţi-lebede. Mai bine zis, e/ o să fie în c*** gol! Ce să mai zic CĂ COmpania în care lucrează a decis tăierea veniturilor tuturor în schimbul unor zile libere pe care practic nu le putem presta pentru că oricum suntem prea puţini şi aşa şi dăm pe brânci pentru bucuria altora şi educaţia aleasă a odraslelor lor.
Aaaa! Dar nu, Prinţesa nu se va mai lăsa antrenată în această tristă amintire.
Aşa.
Pentru vizionarea inelului, cei interesaţi sunt invitaţi să îşi facă o programare prin completarea următoarei fişe:
Nume:
Poreclă:
Ţinut:
Darurile pe care le veţi aduce cu ocazia vizitei (bifaţi):
Data şi ora la care doriţi să aibă loc vizionarea:
Aştept! (mai ales darurile)
Şi vă rog, nu urlaţi felicitări sau înjurături, nu vreau ca admiratorii secreţi să izbucnească în plâns.
Plecăciuni
Cum am venit din concediu au năvălit toate dintr-o dată!
Hârciog cu salariul la jumătate, eu cu 5% luat, chiria care nu a scăzut, muncă cât pentru 4 la Mfx, iar oferit training de la ţară pe ce facem şamd.
Ce să mai zic de nuntă! O, Doamne, nuntA!
Am găsit rochii d-abia joi seara (vineri plecam din oraş), când am pornit şi în căutarea pantofilor. Ciudat! 40-urile îmi săreau din picioare când mergeam (că nuuuu, nuuu, Prinţesa Decăzută nu putea fără tocuri de piţipoancă!), iar pe 39 abia dacă le puteam înfige în picior. Mi-am luat, într-un final, nişte pantofi clasici, frumuşei, care merg foarte bine daca nu porţi haine 
) – dar pe care nu îi pot purta cu dres pentru ca îmi alunecă piciorul din ei – şi în care mi-am îndesat pernuţe dă silicon sau ce naiba îs alea (Party Feet, de la Scholl) pe care am dat o avere (mai exact 30 de lei), pernuţe gen plăsturei ca să mai preia din şoc şi vată, ca să nu mai fie aşa larg şi mna! Mă gândesc serios să îi duc înapoi, că oricum i-am ţinut în picioare mai puţin de juma de oră (şi asta în biserică) şi să îi trade cu un 39, măcar am speranţa că se vor lăsa la un moment dat.
Mda. Ce să mai zic că a trebuit să plec separat de Hârciog (căruia i-au schimbat subit programul muncitoresc), să alerg apoi prin tot Braşovul după un coafor, cu 2 ore înainte de nuntă (la care nu puteam întârzia, dar am facut-o ). Coaforul l-am găsit într-un mall. Am ordonat tipului care se ocupa cu coafatul să îmi facă nişte bucle mega bucle minunate, care să nu se lase, caci, nu-i aşa, aveam de gând să petrec toată ziua şi toată noaptea. Sanchi, ştiam oricum că pe mine nu mă ţin coafurile, am sperat numai să îmi fac o intrare buclată la biserică.
… which I did. După jumătate de oră aveam partea dreaptă buclată still, în stânga îmi atârna nişte păr drept. Până la ora 18 deja coafura mea consta in straight, weird hair.
Ce să mai zic că la 10 juma deja nuntitul se încheia pentru mine, pentru că Hârciogul, nedormit de 36 ore, deja nu mai înţelegea ce i se vorbea. Şi eu care tocmai ce mă încălzisem după nişte martini, vodcă, vin şi alte alea şi mă pregăteam de alte hore longevive! Spăşită şi cu lacrimi amare că nu voi apuca să manânc din tort, am însoţit Hârciogul la locul de cazare. Nuntaşii au crezut, probabil, că ne-am retras să facem sex (aşa cum mi-a zis o tanti a doua zi dimineaţă). Adevărul era că la 11 noi dormeam ca porcii.
Apoi la muncă suntem doar două. Mă rog, trei, dar nu se pune încă – we have a slow learner. Suprinzător cum de am avut timp să scriu postul ăsta! Dar cu siguranţă voi plăti pentru el )
Mda, şi mai am şi nişte comenzi pe care ar fi trebuit să le onorez de acu o mie de ani, în weekend-ul ăsta prestez iar târg (deci vă aştept) şi sper din suflet să nu plouă, cuz I wanna sell.
Când m-am apucat de postul ăsta, eram sigură că am mai multe de zis.
A, da, vroiam să zic că am ajuns să fiu geloasă pe aurolacul din faţa sediului care, în fiecare dimineaţă când eu deja mă duc să îmi fac cumpărăturile pentru micul dejun de la alimentara comunistă, doarme ca un porc, pe o saltea infectă, învelit într-o pătură jegoasă, sub un tir. Somnul lui pare aşa dulce, iar eu îmi imaginez somnul la mine în pat, înfofolită în plapuma bună (nu aia înţepăcioasă, that is), cu geamurile toate deschise, cu răcoare şi umbră în cameră. Ooooo, cel mai bun somn!!! :X
Am băut cafea, deci purced către un loc pe care îl vizitez destul de rar. Dar şi când o fac!
Plecăciuni! )
