BajBaj

prinţesa decăzută şi laşă


Leave a comment

De învăţat

Bre! Na-vă!

All I want for Christmas is to dance like this, dance like this, dance like this!

All I want for Christmas is to dance like this

And then I can have all the men in the world! :))

 

De câteva zile bune mi.a rămas porcărioara asta de melodie în minte. O ascultasem după un fiasco de altă melodie, cea a Shakirei – care se pare că a devenit sort of a porn star, după costumaţie şi mişcări (you hoe’! :D) Mda.

Eh, şi de atunci mă tot gândesc că ce minunat ar fi dacă aş trece de nivelul dansului meu caracteristic, un fel de combinaţie de Nancy Sinatra în primele 10 secunde de videoclipu de mai jos

 

 

şi asta:

 

 

😀

Da, e timpul să îmi maturizez dansul!

Aşa că pentru nunta Kukonetei am să încerc să învăţ 😀 Uiş mi lac! :))


3 Comments

o punem de-o nuntă?

Nu ştiu dacă am mai zis aici (da cuiva sigur i-am zis) că voi presta funcţia de domnişoară de onoare la o nuntă, în vreo 3 saptămâni, aşea.

Eeeehhh, măcar de aş fi fost numa eu! Dar estem trei! Şi noi astea trei tre să ne găsim rochii relativ asemănătoare (dacă nu identice) şi asta e.

Menţionez aşa: una din noi e slabă moartă, complexată că nu are sâni şi i se pare că are curul mare; cealaltă cică s-a făcut destul de mare, e lată în spate şi posedă burdihan; eu sunt cum mă ştiţi. Deci din prima afirm că ESTE IMPOSIBIL SĂ GĂSIM ROCHIE CARE SĂ NE AVANTAJEZE PE TOATE!

Ieri am purces. Am înnebunit pe lângă toate kitsch-oşeniile de rochii pentru nunţi de ţigani, cu paiete, cu sclipiciuri, cu mizerii, cu modele dubioase.

Singura rochie probată de mine de care m-am cam îndrăgostit (exceptând faptul că era de un roz turbat, dar m-am gândit că măcar la nuntă pot să fiu şi eu fufă) a fost una de la Yokko. Cum erau reduceri, mai aveau un număr 38 (care mi se potrivea) si dup-aceea de la 42 în sus. Rahat

Eeeeeh, şi acum începem! Probat:

– rochie roz-portocaliu, cu flori şi hidoasă, pe două modele. Arătam ca o fondantă în ambele: într-una eram fondantă ţigănească, în alta – fondantă uşor office.

– rochie sac Zara, absolut hidoasă după umila mea părere, cu plasă şi floare negre cu maro. Celebrity look-alike: sacul de cartofi. Fetele au încercat să mă convingă că mă avatajează foarte tare, că ascunde părţile dubioase. Numai că ele nu înţeleg: singura parte pe care vreau să o ascund mai mult sunt picioarele. În rest – c**, ţâ**, burtă, talie poa’  să pop out any time 😀

– rochie hippie albă, care arată a perdea. Interesant concept, proastă execuţie a rochiei. Putea fi mai sexoasă şi atunci nu aveam dubii. Aşa, ne-am îndoit că am arăta a altceva decât aurolac la autostop.

Şi ar mai fi fost tentative dacă nu s-ar fi făcut 9 şi ceva seara şi nu ne-ar fi dat ăia afară din Zara. Menţionez că am probat papuci cu toc imens, nr. 41, am fost absolut mega încântată de cât de înaltă eram şi cât de moi erau înăuntru. A, şi că erau 41 :X

Bărbatu a dat de ceasu morţii că aveam telefonu închis de ceva ore şi nu mai ajungeam acasă. Eh, şi când am ajuns am fost atât de deprimată şi enervată şi toate cele că am adormit instantaneu după duş şi nu am mai întâmpinat obişnuita perioadă de 2-3 ore de care am nevoie ca să fac nani.

Being a bridesmaid totally sucks 😀


4 Comments

Uişiiz şi compleinz

  • Cel mai enervant este să numeri zilele până la concediu. Şi cu cât le numeri mai tare, cu atât îţi trec şi resturile de chef de muncă pe care îl/ le ai 😀  Mai e şi o perioadă de rahat la “job”, un timp în care ţi se implementează ideea conform căreia eşti destul de incompetent şi alţii merită mai mult decât tine numai pentru că sunt, cităm, “mai serioşi”. Ce drq să mai zic, e de bine 😐 Mă rog, treci şi peste asta şi să zicem că te obişnuieşti şi cu presupusa ta neseriozitate … până a doua zi. Când iei totul de la capăt. Sincer, nici cele 3 weekenduri muncite in a row nu prea îmi hrănesc optimismul. Şi nici weekendul de Sf Maria când, în loc să petrec (wtf, de parcă am cu ce şi cu cine), vin iar aici. Iarrrrr, iaaarrrrr!
  • Observ CĂ COstumele mele de baie din anii trecuţi nu mi-au rămas mici; în schimb, bunică-mea mi-a spălat unul din sutiene cu faimoasa şosetă portocalie şi aşa s-a trezit prinţesa cu un sutien cu scris roz/ portocaliu asortat la un slip normal, cu scris alb. Iupiiii
  • nu înţeleg lumea care e în stare să ţină cură mai mult de o zi 😀 Pe mine mă apucă spumele în faţa unui platou cu prăjituri, de ziua şefului. Nu mănânc, că nu face bine. Plec mândră acasă, gândidu-mă că sunt o eroaie: m-am abţinut. Ajung şi înfulec un cozonac. Am făcut o afacere bună 😐
  • Bunică-mea se plânge de singurătate. Ca în fiecare an, familia o părăseşte pentru a se relaxa la munte. Anul ăsta a făcut cele mai puţine spume. Ciudat, trebuie să fie ceva la mijloc
  • Afacerea merge trist. Mă enervează că nu am ocazia să particip la următoarea ediţie Green. Dar dacă stau să mă gândesc mai bine… o să fie minunat: în loc să stau în căldura suferindă din Bucureşti, am să îmi spăl picioarele în apele greceşti. Dar dacă stau ŞI mai bine să mă gândesc… probabil că am să îmi oblojesc arsurile 😀 Acum doi ani asta mi-a adus o zi liberă: nu de alta, dar nici în şlapi nu puteam merge de la băşici
  • Aş vrea să încropesc o listă cu chestiile pe care mi le doresc de ziua de nume. Ştiu că nu citeşte nimeni, tocmai de aia am şi tupeul 😀 Deci ete: vreau bani de costum de baie; vreau pantaloni scurţi şi şlapi. Pălărie de mamaie, da’ pe aia o rezolv singură.

Plecăciuni, că nu mai am inspiraţie şi am şi a work task.


Leave a comment

Antitalent: sport

Nu sunt în stare să nimeresc popicele cu bila. La mine mereu e pista strâmbă şi bilele au colţuri 😀

La ping pong trebuie să găsesc pe careva care să aibă răbdarea de a juca, citez, “ca fetiţele”: fără mişcări bruşte, fără schimbări de traiectorie, fără reguli sau punctaj 😀

Ştiu să înot ca bolovanul. Mă duc la fund, dar cu stil: urlând, dând din mâini şi picioare, înghiţind apă cât cuprinde.

Dacă vreau să mă apuc de jogging, fiţi siguri ca în maxim 5 minute mi se face rău şi bolesc nu-ştiu-câte zile apoi.

Nu sunt în stare să pedalez pe bicileta fără şa a Hârciogului.

Cu rolele merg numai prin locuri avizate. Nu ştiu să pun frână. Dacă încerc schema cu frâna, rezultă căzătură artistică.

Nici un dans original nu mai sunt în stare să prestez, pentru că mi s-au înţepenit şoldurile şi nu am răbdare să par secsi 😀

Cât de trist?! Foarte!