BajBaj

prinţesa decăzută şi laşă


1 Comment

Primele cadouri de nevastă

Din categoria “Aaawww, e prima …. nostru/ noastră împreună CA CĂsătoriţi” avem azi:

1. Aww, e primul meu cadou de nevastă!

2. Awww, e prima cină în oraş luată împreună!

3. Aww, e prima sesiune de curăţenie de când ne-am căsătorit! 😀

Penal

Să o luăm cu începutul!

1. Pentru că am ţinut morţiş ca anul acesta să nu mai aud, de ocazii, replica: “Eu îţi dau banii, tu îţi iei ceva frumos”, l-am somat pe dl H sa presteze căutat de cadou. Pretenţii: niciuna, doar să văd că s-a gândit să îmi ia ceva care să mi se potrivească.

Aşa că m-am trezit cu un cadou tipic pentru filmele vechi: pearls! 😀 Scuza lui: “Ştiu că eşti cioară şi îţi plac chestiile shiny şi colorate, dar m-am gândit să îşi iau ceva clasic şi elegant care să se potrivească, eventual, şi la nuntă”

Unu: nu sunt cioară :D, deşi da, îmi plac chestiile colorate şi chiar mă aşteptam la ceva de genu 😀

Doi: Thank u :))

2. Ce să zic aici, mna, am cheltuit o avere pe pui cu salată şi alte alea în tp ce bărbatu înfuleca frigarui de oae 😀 şi cartofi şi ciorbe nesimiţite :DD Eu cică să keep it low. Până la sf mesei m-au apucat dracii şiiii am înfulecat tort de mere şi multe eugenii. Trist 😀

3. Asta mâine şi poimâine, cât tp am trimis bărbatu la târg, să stea în frig şi în ploaie 🙂


2 Comments

A little more loving

Hei! Urmează siropoşenii -dar nu foarte, pentru că prinţesa nu e în stare să siropoşească asemeni unei prinţese adevărate – aşa că cei care nu suportă drăgălăşeniile să îşi astupe ochii şi să citească postul ăsta aşa (adiCĂ CU ochii acoperiţi, băh!)

Deci:

aaaaa, floricele, soare, fluturaşi (squash, squash, hate, hate, goreeee! – i hate fluturii, remember?), happiness, blaaa, blaaaa, uiiii, hihi, tee hee!

mai am!

Iubirici, iepuraşi, pui, cupizi pufoşi, ochi lăcrimoşi de entuziasm, cuddle, dragălăşenie de ţi se sterpezesc dinţii.

Could there be more?! NUUUU, nu mai pot!

Deci de ce nu sunt în stare să fiu aşa prinţesică şi delicată şi stric orice moment şi orice declaraţie cu o strâmbătură, un pffff sau “hai, frate, mă scuteşti!?” aaaa? aaaa? uaaaiii?

Şi aici înţeleg de ce ză sistăr-in-lo zicea că nu are rabdare să citească blogu, că e ca scris la beţie. Nevermind me, sunt fără somn şi îmi aştept ză hanii uiic, iupiiii,iupiii! Let there be blaaa! 😀

Şi aici cred că tre să închei.

Dar mulţumesc celor care au avut răbdarea să citească (chiar stupefiaţi)

Ză gudbai!