BajBaj

prinţesa decăzută şi laşă


Leave a comment

Bu!

Note to self: trebuiesascriumaidestrebuiesascriumaidestrebuiesascriumaides in limba română!

Asta înainte ca “recepţioneră” să se transforme în “recepţionistă” şi să se împământenească fraza: “Ăăăăă, cum se zice la [inserează cuvânt banal] în română?” NU că aş fi mai brează la engleză. Creierul meu este mic şi prost. Două limbi se înghesuie în el şi îşi dau coate. Când nu se mai poate, se băs una în nasul celeilalte şi iese o romgleză de toată frumuseţea.

Mamă, iartă-mă, ca nu ştiu ce fac! (pentru ca fraza asta să aibă vreun sens, menţionez faptul că mama = profă de română, ba chiar profa MEA de română din generală. Şi nu, nu îmi spunea subiectele de la teză înainte!) 😀

În altă ordine de idei, iată-mă-s aci, la fel de şomeră şi în aceeaşi lâncezeală pe canapea. Mda. În disperarea mea de om care nu a mai muncit de 8 luni, săptămâna trecută am recurs la măsuri drastice şi am început să hăituiesc oameni pe care i-am ginit că m-ar putea ajuta în “cariera”. Mda, zilele minunate şi aproape lipsite de stres în care din două click-uri şi o sorbitură de cafea aplicam la j’de mii de job-uri trebuiau sa ia sfârşit. I had to get out.

Deci întâlnire cu “sfătuitoarea de cariere” să fie! Ce mi-a zis?! Ce mi s-a mai spus şi până acum, cu neruşinare: “Eşti supracalificată. Te bagi la job-uri care sunt sub pregătirea ta.” Sfatul ei? Să mă bag la un job sub pregătirea mea (a se insera aici cuvântul “recepţioneră”) într-un domeniu în care am experienţă (a se insera “presă”). Sigur, dar ce idee minunată, am dat telefoane, am dat mail-uri si ghici: logic că nimic! Şi nu, engleza mea nu e într-atât de bună încât să fiu mega jurnalista Angliei. Şi da, m-am gândit să fac nişte cursuri. Şi da, până atunci tot trebuie să mănânc şi să îmi cumpăr hârtie igienică şi băuturi alcoolice muiereşti în care să îmi înec amarul, deci tot trebuie să îmi găsesc un job, oricât de sinistru ar fi el.

There you go, Maria, şezi la calculator şi compune un CV în care să menţionezi cât de nepregătită eşti tu pentru job-ul respectiv şi cum ai terminat numai liceul (şi ăla cu chiu cu vai) şi cât de nedreaptă este lumea pentru cineva care nu are inteligenţa necesară pentru a deveni “om dăştept”. Aşa că băgăm studii – facultate (master-ul este tabu, hârtia ia foc şi vine sfârşitl lumii dacă apare aşa ceva pe CV, ptiu, ptiu!), experienţă de muncă – nişte office work acolo, cât să îmi fi umplut anii de facultate şi vrăjeală CĂ CUm sunt cea mai rapidă dactilografă din ţinut şi cum sunt cea mai serviabilă cârpă de om din lume şi k-pow! Deja am un interviu! Bineînţeles că inteligenţa mea extraterestră se va ivi la un moment dat pe parcursul acestui interviu şi oamenii ăia îşi vor da seama cât de minunată sunt. Peste câteva zile, dacă am noroc, voi primi mail-ul tipic de consolare: “Unfortunately, on this occasion you have been unsuccessful. We wish you good luck in your job search.” Dacă nu am noroc, o să aştept câteva săptămâni pe canapea, plină de speranţă, refresh-uind mail-ul şi scurgându-mi-se ochii pe ecranul telefonului. Au sunat? Nu au sunat? Am reţea? Dar de ceeeee?!

Hm.

Postul ăsta este random.

Mai iată şi nişte random-eli scurte şi la obiect, cât să compensez pentru lipsa de scrijeleli din ultima vreme:

  • reţetă de supă/ ciorbă de succes: într-o oală plină cu apă arunci tot ce prinzi prin bucătărie şi ţi se pare că e legumă. Nu prea contează cât de naşpa este la gust, dacă o dregi cu smântână poate deveni extrem de minunată
  • am nişte vecini psihopaţi. Mi-e frică de ei. Stau cu perdelele trase ca să nu îşi dea seama că sunt acasă şi să mă bage în certurile-lor-care-de-fiecare-dată-duc-la-bătaie-şi-urlete-de-vecini-cretini-şi retardaţi-ce-sunt
  • proprietara casei e o cretină. Nici măcar poliţia nu o poate determina să îşi mute curu’ până aici să vadă ce şi cum. E în stare să nu ne răspundă la telefon luni întregi (şi nu, nu glumesc), dar când e vorba de chirie sună să ne întrebe ce mai facem. Die, bitch

Mi-e somn. E 3 juma dimineaţa (deci 5 la voi, probabil). Trebuie să fac duş şi să hop into bed. Asta ca să nu fiu ostenită mâine când o să stau degeaba.

Plecăciuni.


1 Comment

baga-mi-as…!

nu ca as avea ce, dar daca as fi avut… mama, ce pana in gatu’ cuiva s-ar fi indesat!

iertaciune pentru cuvintele ingrozitoare si nedemne de o printesa, fie si ea decazuta si lasa cum e…

dar iata! s-a aratat! nesimtirea gabitzei intr-o forma inmultita!

nu mai tin minte daca am scris au ba despre femeia care mi-a “terorizat” primii doi ani de facultate cand venea vorba de proiecte. oh, well, long story short – ea nu avea nicio munca, nici nimic si aparea mereu in ultimul moment la proiecte, cand totul era deja gata de prezentat. cand am dat-o afara ete ca s-a ofuscat!

pai mare surpriza mare!

luni trebuie sa fie gata un proiect despre cersetorie (o, doamne, exact ce imi doream!), un proiect care presupunea intervievarea acestui gen de oameni samd.

problema apare in momentul in care proful a anuntat ca el vrea echipe de MINIM 5 oameni. asa ca ne-am inhaitat cu niste pseudo colege care, dupa ce ca sunt lenese si nenorocite, ne-au anuntat vineri seara (adica chiar ieri, da!) ca pe noi ne dau afara din proiect, ca vezi tu, le stresam prea tare prin faptul ca vrem sa il facem ok. adica din 12 interviuri (doua de caciula, that is), ele au stabilit subit ca 7 (cele facute de mine si de lavinia si inca o tanti) sunt destule… adica ce dracu sa mai iasa si ele in strada, sa vbeasca cu oamenii aia si sa le dea bani!? lasa ca au dat maria si lavinia! …asta dupa ce propusesera de la bun inceput sa masluiasca raspunsurile.

deci dati-va in cacat de printese, sa va iasa negi in cu* si sa faceti gonoree acuta, sa va creasca 5 sani si sa faceti cangrena la alegere! ma pis pe creierele voastre stalcite si pe ideile voastre mui*te! tot voi sunteti alea atacate, baga-mi-as ce n-am in voi si tot voi va plangeti ca vai, noi nu am facut nimic, dupa ce v-am trimis ca proastele aproape toata partea noastra facuta ca sa o folositi, probabil, voi, in genialul vostru proiect muist!

da, si asta vine in weekendul in care sunt de serviciu la munca, in timp de cretinele dracului stau acasa ca printesele pe divan si inventeaza pe hartie roz, transparenta, pretioasa, cu creionul lor cu puf si nestemate, raspunsurile cersetorilor.

in rest… totu bun si frumos, mai putin ca pe noi ne-au lasat in curul gol tocmai cu teoria, vineri seara. surpriza! mai gaseste tu teorie relevanta sambata seara si duminica! sa faceti atac de cretinoza subit!

asa ca uite-ma, nu o sa dorm nici saptamana asta… pentru ca vezi tu… dormitul nu e benefic si util!

inchei aici, inainte de a-mi revarsa si restul de furie pe care vreau sa il pastrez pentru ziua de luni, la examen, cand planuiesc sa imi violentez colegele minunate si printese. lua-v-ar dracu!

plecaciuni cu spume acide!


Leave a comment

licenta

sunt anu 3. si-s praf.

nu ma omor dupa facultate, dupa licenta nici atat.

e ianuarie si eu inca nu am idei. adica am o idee, e ceva daruit :D, dar inca nu stiu ce sa fac cu ea si daca proful meu o sa o accepte.

mi-e frica de chelcea, il si vad stand in fata mea, intrebandu-ma chestii despre durkheim (asta e varianta buna) sau goffman (da, da, cred ca si asta), sau despre experimente. …despre metodologie si psiho soc si aaaarrghhhh. si eu ce sa ii zic? (clipim frumos si suntem decorativi, desi stim ca nu are niciun efect)

am sa ma balbai, am sa ma contrazic, i’ll make a fool out of myself. i’ll simply die.

in orice caz, am sa incerc sa sfatuiesc oamenii nevoiasi cum sa redacteze lucrarea asta nesimtita. …asta in caz ca nu au citit cartea lui chelcea, care e mai mult decat necesara si foarte utila. (reclama :D) ete aci ceva haios, nu neaparat util: http://licentza.blogspot.com/

ps: pana maine imi trebuie UN PLAN!


1 Comment

(cica) zi speciala

azi e de patru ani.

dubios si ciudat ca a tinut atat si inca tine. da, frate, un ciclu educativ! 😀

nu am chef sa vb despre asta, e mai degraba ca in visele in care visez ca ma marit cu el si dau din colt in colt si innebunesc si ma trezesc crizata, with a dark thinking.

pentru cine nu stie, eu NU AM DE GAND sa ma marit cu el. like EVER.

si nici nu vreau sa o mai aud pe cershe zicand ca o sa vina la nunta mea in rochie cu paiete albastre, iar eu o sa fiu o mireasa bortzoasa, cu sarmalute in cap, imposibil de ridicat cu scaunu, pentru respectarea traditiilor (nu mai stiu in ce religie era asta, ca parca la noi nu! :D). hmmm… mai pe romaneste, nu vreau, bre, sa fiu Ana din Ion. Nu, nu, nu!

then again, nu am nevoie de sfaturi si chestii gen “leave him“, cause i won’t. nu pana nu stiu io ca asta tre sa fac.

in orice caz, ca sa nu creada vreunu mai cu mot ca sunt insensibila, amintesc si chestii frumoase, cum ar fi… uhm… calatoriile (astea sunt intr-adevar cele mai tari, am facut aproape toata tara in anii astia)…. statu prin casa si uitatu la filme seara, timpu petrecut cu miruna si cristi, accesul la concertele Marfar (in Coyote Ugly, saptamana de saptamana; pentru program accesati www.marfar.ro 😀 – multumit, pepi? :D) etc etc

cred ca inchei aci, nu de alta, dar ma cheama datoria…

incomiiiing!!!