BajBaj

prinţesa decăzută şi laşă

Jurnal de logodnică

DE ACUM, URMĂRIŢI AVENTURILE LOGODNICEI DIRECT PE BLOG!!! Am urmat sfatul unui cititor: pe logodnică o găsiţi după tagul Logodnica păţeşte! INGIOI! 😀

 

INTRO

Prinţesa decăzută şi laşă are un inel cu nestemate care o aruncă în societatea damelor care nu prea mai au voie să preacurvească aşa, în văzul tuturor.

Prinţul consort are barbă şi mustaţă, e manly dar are o poreclă de rozătoare şi deţine un cal roşu cu care a făcut numeroase accidente şi pe care l-a şi ciobit cu această ocazie.

Până la adevăratul eveniment care va confirma punerea pirostriilor (aka nuntă), Prinţesa Decăzută şi Laşă probează statutul de gospodină (un mare LOL!). Aici veţi vedea ce şi cum.

Să începem aşadar! 😀

 

27 ianuarie 2010

Astăzi logodnica vă va povesti despre două chestii: una mişelească, ce implică alegerea rochiei de nevastă şi una penală ce implică un fost.

Să începem cu prima, pentru că e un pic mai plictisitoare şi poate, în aşteptarea celei de-a doua relatări, va obliga cititorii să treacă prin tot articolul.

Într-o zi am decis să îmi caut pantofi de nevastă. Ştiam cum aveau să fie: nu lucioşi, nu cu toc mare, nu cu nestemate, nu din plastic, nu, nu. Şi ieftini.

După ce căutasem pe net şi văzusem mii la preţuri monstru şi foarte, dar foarte ţigăneşti, am zis că pe Lipscani am şanse să găsesc ţigăneşti, da, dar măcar ieftini şi de care nu mi-ar fi părut rău că i-aş fi stricat în încercarea de a dezlipi chicioşeniile de pe ei.

În fine. Ideea e ca până la urmă am pornit la căutat pantofi şi am găsit altă rochie în faţa căreia am bălit ceva timp. Am chemat Hârciogul, am vizionat cum stătea pe mine (îhm, nu spectaculos, dar ok) şi, deşi mi-ar fi fost scurtă cu tocuri şi trenă şi jupă ca să nu se vadă trena, am zis că vin a doua zi să o iau. Pac-pac poze cu telefonu şi începi să le arăţi prietenelor ca să îşi dea cu părerea. Până la urmă am ajuns deprimată că nu ştiam ce dracu să mai fac, lu tanti vânzătoarea i-am zis clar ca dada vin să iau, aia a dat-o la spălat şi probabil mă aşteaptă cu ea şi azi pentru că eu a doua zi, hotărându-mă în ultimul moment pt altă rochie, am fugit de datoria de a o anunţa pe biata femeie, că bre, femeie, rochia ta e de pe manechin şi e şi ultima şi e şi ivoire şi deşi mereu mi-am dorit ivoire vezi tu, nu se potriveşte cu pielea mea şi că defapt dacă ar fi să port rochia în orice alt mod înafară de desculţă aproape că mi s-ar fi văzut chiloţii deci nu o mai vreau! E, acu rochia pt care am dat comandă mi se pare prea simplă dar e ok, am destule idei maneliste să o transform într-un coşmar feşăn 🙂

DOI!

Nu cred că am apucat până acu să zic că logodnica, ca toate logodnicele din timpurile noastre, nu a ţinut să fie pură în ziua nunţii şi a mai prestat şi alţi bărbaţi. Vorba între noi fie, nu mă pot mândri cu niciunul dintre ei, dar întâresc această afirmaţie în timp ce mă gândesc cum să povestesc că m-a sunat fostul cu care nu mai vorbisem de o mie de ani.

Logodnica crede că l-a mâncat în c** degeaba şi s-a scărpinat anapoda pentru că a început să îmi povestească, fără a fi întrebat, de cum şi-o trage el acum cu toate şi cum a devenit, citez, “cam afemeiat” şi că ce viaţa palpitantă şi Hugh Hefnărească trăieşte. Dar eu îl întreb aşa: crede  că mă interesează!? Adică să fim serioşi, mai-mai că nu prea ne-am înjurat so far, am mimat o prietenie dubioasă şi foarte, dar foarte ocazională şi acum primesc declaraţii de viaţă mondenă. Cea mai tare fază e că mai până atunci dânsul era atât de împotriva chestiilor mondene şi distractive şi scumpe şi legate de şoping că uneori mă întrebam pe ce lume trăieşte.

Da. Şi deci ce crede el că a rezolvat după un an şi ceva de inexistenţă cu această relatare a metamorfozei sale? Yeah, dude, ţi-ai luat o piatră de pe inimă. Vai, ce prinţesă o sa fiu acum când o să spun “Ia mai du-te-n abis!” (clipocit de gene rimelate)

Şi da.

Deci aici i se confirmă prinţesei – şi cer scuze celor care nu se încadrează în categoria ce urmează – că unii sunt atât de naivi (ca să nu folosim cuvântul care începe cu proşt*) încât cred că nu se fac de mega căcăt când sună şi băs pe gură ce le pică.

18 ianuarie 2010

Şi la mulţi ani! 😀

Logodnica nu prea s-a mai ocupat de atribuţiile ei şi, după o zi groaznică în care doar a curaţat sufrageria cât să nu răsară bradul dintr-un maldăr de gunoi, a lenevit într-un mod nespectaculos, cu sarmale-n burdihan, idei proaste de pregătire a nunţii şi alte alea. Ce să mai,  s-a panicat în mod leneş (mimica potrivită panicii just wasn’t there :D) în legătură cu anul ce vine, în legătură cu schimbări, plecări, sosiri, hopuri şi alte alea.

Dar din toate astea, ţin să menţionez un fapt recent (proaspăt de două zile :D) care m-a şocat şi tâmpit în acelaşi timp. Pam, param!

Nu e cine ştie, dar here it goes:

Se făcea că logodnica trebuia să îşi îndeplinească atribuţiile de viitoare nevastă şi să viziteze,  ca toate miresicile to be sau ca cele melancolice şi obsedate de nunţi, un târg de profil care a avut loc weekendu trecut în capitală.

Pentru că nimeni nu a vrut să o însoţească vineri, prinţesa a prestat nişte mers spre târg sâmbătă pe la 14.

Se făcuse frig şi vântul începuse să sufle mai abitir, dar prinţesa şi-a zis că o să o sufoce căldura de la Palatul Parlamentului, mai ales cu atâtea miresici – furnicuţe care aveau să se perinde pe acolo, aşa că s-a îmbrăcat roz şi subţire.

După ce a ocolit clădirea politicienilor încercând să găsească intrarea potrivită, a ajuns, în sfârşit, la poarta cu pricina, unde au întâmpinat-o, ca pe regina balului, zeci de dubioşi cu diferite flyere de nunţi în mână. Ia şi de la ăla, ia şi de la ăla şi gata, cu braţul plin de hârtii colorate şi lucioase, prinţesa dă să intre în palat.

Dar surpriză! Se pare că erau alte mii de prinţese care îşi doreau acelaşi lucru! Formaseră o coadă kilometrică (deci nu glumesc) la porţile clădirii! Mă aşez, împreună cu aghiotanta mea, cuminte, la coadă, sperând că o să meargă repede, deşi nu ştiu ce a fost în mintea mea.

Şi stăm 10 minute minunându-ne şi făcând poze cu telefonul ca maneliştii pentru a avea dovezi legate de frenezia nunţilor, şi stăm 20 de minute şi deja începem să nu ne mai simţim mâinile de frig şi să ne îngheţe creieraşele. În spate, comentează o prinţesă jună cum că anul trecut a stat la coadă o oră  jumate, dar că coada (scuzaţi cacofonia) începea de pe scări de undeva. Aş! Anul ăsta nici nu se vedeau scările, aşa de departe eram de rochiile de nuntă!

Mă uit la aghiotantă, aghiotanta se uită la mine, colţurile gurii ne cad, suferim intens timp de câteva secunde, iar creierul meu îngheţat îmi dictează plecarea.

Îmi e şi ruşine că m-am aşezat la coadă şi că nu am făcut caterincă de toţi care formau cârnatul, că nu am aruncat cu ouă în ei şi nu le-am pus piedică celor care urmau să se aşeze.

Protest nr. 1: Oameni buni, miresici dubioase, fraţilor! Aţi înnebunit?! S-a dat ceva gratis? Vi s-a oferit o nuntă nestemată de aţi considerat că merită să staţi ore-n şir la o coadă imensă în timp ce eraţi filmaţi de diferiţi reprezentanţi ai diferitelor televiziuni pentru a vedea populaţia ce minte aveţi?!

Protest nr. 2 (care e mai mult un detaliu): Intrarea era 10 lei. Nu aveţi ce face cu banii?

Ah! Deci nu îmi vine să cred!

Nunţile sunt o porcărie!

De ce sunt femeile în stare să dea nu ştiu câte salarii pe o rochie kitsch-oasă pe care o poartă o dată? De ce un meniu ajunge (printre cele mai ieftine, la un restaurant care să nu aibă totuşi găini în curte) la 300 lei? De ce se dau mărturii? De ce se fură mireasa? De ce mirii sunt chinuiţii nunţii lor? Etc Etc!

Eu mă declar întru totul împotriva nunţilor şi, dacă ar fi după mine, nu m-aş duce nici la a mea dacă nu ar fi dl. H care sa mă vrea acolo înfofolită în alb, cu zâmbetul de nuntă de faţă, cu mersul (mai) dubios (decât este deja) din cauza tocurilor cu care nu sunt obişnuită, cu paniCĂ CĂ o să bag o glumă cretină care să oripileze hoarda de invitaţi, cu teamă că o să calce cineva pe rochia mea cu atâta poftă că o să îmi dezvelească c*r*, cu groază că o să îmi şteargă careva cu pupături şi luat în braţe fondu de ten menit să îmi acopere roşeaţa caracteristică etc. etc.

Eu dansez ca o maimuţă, miresicile din lumea întreagă sunt de părere că dansu-ţi trebuie să fie delicat.

Eu merg ca o raţă, miresicile zic să exersezi în oglindă.

Mie nu îmi stă păru-n bucle minunate, miresicile zic să îmi fac coc (huo cocuuuu!).

Eu nu dansez decât dacă iau ceva la bord, miresicile zic da, ia ceva la bord dar fii delicată.

Rochia mea vreau să fie super simplă, miresicile dau din cap dezaprobator şi îmi lipesc de material paietele şi penele must-have.

Frate, I’m too young să mă prăpădesc aşa!

Revin cu alte groznicii din categorie.

Şi cer scuze bărbaţilor care mai citesc p-aci şi care sunt total neinteresaţi de subiect!

21 octombrie 2009

 Bună seara.

În această ediţie, Prinţesa Decăzută este gata să dezlege unul din misterele păstrării unei gospodării perfecte (deşi, dacă stăm bine să ne gândim, dpdv sociologic termenul de gospodărie este impropriu folosit, dar Prinţesa nu vrea ca cititorii acestui jurnal să se simtă proşti, aşa că mergem mai departe :D)!

Spălatul vaselor!

REMEMBER! Metoda prinţesică de spălare a vaselor, dezvoltată după cercetările şi experimentele Hârciogului, a fost testată pentru prima dată în perioada convieţuirii acestora în Palatul Dristor, pe data de 20 octombrie 2009.

METODĂ – Se iau, aşadar, toate vasele nespălate pe o perioadă de o lună (mint, e practic o perioadă de 20 de zile) şi se aruncă în cada umplută cu Ferii (Fairy pentru erudiţi), unde se lasă să băltească pentru cel puţin 2 ore.

Când Prinţesa vine de la prinţesit, obligă Hârciogul să râcâie vasele, în timp ce ea înlătură excesul de resturi de pe vase cu duşul. Vasele curate se lasă la scurs în chuivetă, după care sunt readuse la locul lor, în dulăpioare special amenajate în chicinetă (vaaaiii, vaaaiiii, ce cuvânt odiooosss :D).

Şi gata.

Nu curge apă pă jos, timpul petrecut cu această activitate scade la jumătate.

Ascultaţi poveţele prinţesei! Toţi supuşii să se supună!

La revedere.

16 octombrie 2009

Somnul şi oboseala sunt scuze perfecte pentru a te descotorosi de îndatoririle casnice. Atât Prinţesa decăzută cât şi perechea ei ştiu lucrul acesta şi îl exploatează la maxim.

De aceea, gospodăria lor este în paragină.

Angajăm, aşadar, fomee de serviciu, de familie bună, cu studii superioare (nu contează domeniul), care să lucreze full time (24 din 24 adică), să poată coafa şi presta machiaje minunate care să ascundă roşeaţa facială caracteristică Prinţesei şi eventualele cearcăne ale Hârciogului, să citească poveşti  noaptea şi să fie în stare să omoare, la orice oră, necondiţionat, insecte intruse. În mod necesar, aceasta nu trebuie să fie mai chipeşă decât Prinţesa şi nici să nu încerce scheme pentru a obţine favoruri sexuale din partea consortului. Salariul nu este, dar se va oferi după dobândirea a 5 ani de experienţă în cadrul familiei princiare.

CV-urile sunt aşteptate CA COmentariu pt acest post.

Plecăciuni!

14 octombrie 2009

După ce ieri noapte a mâncat seminţe de foame, Prinţesa decăzută plănuieşte o incursiune pe teritoriul părinţilor săi, inclusiv cel al bunicii. A avut grijă să îşi anunţe vizita în mod transparent, astfel încât să le lase acestora destul timp de cumpărături şi gătit.

Deci MI-E FOAMEEEE!

Şi ca o consoartă model ce sunt, am să mănânc de una singură, fericită şi cu ochii în lacrimi, lăsând consortul acasă spre a se odihni, încât acesta prestează muncă şi în această noapte. Ba mai mult, am să mănânc şi porţia lui şi am să mă bucur cât pentru doi!

Ce să mai zic că am primit astăzi, la muncă, o minunată chocolate chip cookie, a cărei amintire o păstrez încă vie. Vreţi voi?! Faceţi-vă! Reţete şi poze ca să băliţi în neştire na-vă ACI!!!

On the other hand, mi-e că dacă mai ţin mult vasele nespălate (resturile de conopidă deja au făcut o floare ciudată, verde, foarte frumoasă dealtfel, mă gândeam să o folosesc ca decor pentru nuntă) şi sacii de gunoi plini în bucătărie o să avem şi oaspeţi cu antenuţe.

Atât până acum.

Revin.

5 thoughts on “Jurnal de logodnică

  1. =)) cel mai tare jurnal de printesa! The Pricess Diaries e minciuna pe langa asta! 😛
    Bafta!
    PS: Felicitari! 😛

  2. sarumana, sarumana 😀

  3. Spune mi te rog ca e o metafora ,atunci cand ai spus ca iti speli vasele in cada!
    Faci dus in chiveta de la bucatarie?mai mult nu vreau sa ma gandesc!
    Si chiar imi placeau creatiile tale!
    Hai da drumul la condeiul tau mestesugit ,ca sa uit de acest off side!:(
    Incanta ne!

  4. elope! si marita-te in blugi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s