sa se stie de pe acum: posul asta nu e nici amuzant, nici interesant, sau oricum ar trebui sa fie ca sa starneasca interes.
va rugam respectuos: TRECETI MAI DEPARTE!
s-a incheiat calatoria care se presupunea ca trebuia sa imi aduca noi cunostinte, sau, ma rog, sa ma faca mai prietenoasa cu oamenii. ceva mai mult de doua pisici prietenoase (din care pe una iti venea sa o pocnesti de prea multa prietenosenie!) si bineinteles, porcul-gras-baboi-nenorocit-babuin-raios-de-mitzi (LOL, ca sa zic asa) au fost destul pentru a-mi umple vacanta de paste.
suprinzator, nu am urlat unul la altul, nici macar nu mi-a venit sa il pocnesc cu furie, nu m-a enervat extrem si cred ca nici eu pe el. am fost asa, weird, ca doi pensionari care nu mai aveau ce sa isi zica unul altuia, dar in celasi timp nici nu s-ar fi dus la culcare, de teama sa nu ramana singuri cu gandurile lor despre moarte.
pseudo-prietenii nostri (mai bine ii numim companioni) ne-au parasit la juma de ora dupa ce am plecat din voineasa; 40 de kilometri mai incolo ne-au anuntat ca ei pleaca la targu jiu. asa, out of a sudden. in a big fuckin way! si ca daca vrem… sa venim cu ei.
%$#@^&&!!!
nu, multumim, ramanem aci.
ramanem ca sa dormim ca niste pacatosi nenorociti de inviere, sa nu mancam mancare specifica ci sa ne indopam cu cozonac si paine de foame, sa roadem si scoarta de copac la nevoie si sa o dam pe gat cu niste apa de balta!
oricum, sa se stie de la mine, targu jiu e un oras NASPA cat cuprinde, dar poate sunt eu sunt cretina si nu inteleg in totalitate opera lui brancusi, desi ma fascineaza un pic; sunt prea ignoranta ca sa imi continui “cercetarile” in domeniu.
iar acum … ete-ma acasa, cu ochii cazuti pe tastatura de somn. cuvantul care ma descrie in ultimele luni e simplu: EPUIZARE!
e o epuizare d-aia tampita. care iti taie cheful de orice. visez la concediul pentru licenta si in acelasi timp imi este teama groaznica ca o sa il dorm pe tot. am un stres cretin in continuu, un stres care nu ma lasa sa adorm mai devreme de 3 dimineata niciodata, oricat de franta as fi. si chiar acum, cand scriu ce naiba scriu, nu sunt constienta de ceea ce vreau sa spun. i keep going on. chestii pe care le faceam la inceput cu placere, acum se deruleaza cu repeat.
munca. repeat
niste scoala. repeat.
restul… cine naiba mai stie ce am facut lately?!